Arta narativa
„Am devenit ascultatori activi, intorsi in copilarie, bucurandu-ne de placerile si emotiile unei povesti bune.”
Am explorat lumea povestilor si ne-am întrebat:
Ce face o poveste sa fie buna? Dar un povestitor bun?
Ce am pierdut odata cu intelepciunea din proverbele, basmele si superstitiile spuse de stramosii nostri?
Traditia Orala
„Reflectiile noastre asupra artei povestirii si a radacinilor sale ne-au revelat cat de uimitor este ca povestile s-au transmis de-a lungul secolelor si generatiilor, pastrandu-si intacte esenta si semnificatia.”
Trib Onge din Insulele Andaman
„Am ramas surprinsi sa aflam despre tribul Onge din Insulele Andaman care povesteste despre un „cutremur devastator urmat de un tsunami”, in timp ce, la mii de kilometri distanta, poporul Moken din Insulele Surin din Thailanda vorbeste despre Laboon, o entitate maniata a apelor care devoreaza si distruge, prevenind astfel furia distrugatoare a unui tsunami. Aceasta intelepciune ancestrala a ghidat ambele triburi sa se refugieze pe terenuri inalte, salvandu-se de la tsunamiul din 2004.”
O alta forma de poveste invita la o calatorie spre descoperirea intelepciunii spirituale, facilitand interactiunea cu diferite simboluri si semnificatii ascunse, adesea dezvaluind misterele vietii si ale mortii.
Studiind diverse mitologii, am identificat teme comune si mesaje care, desi independente, sunt strans interconectate.
„A fost fascinant sa observam cum elementele povestilor sunt legate prin cauzalitate, conducand in final la transformare. Acest proces faciliteaza memorarea narativelor si subliniaza importanta povestilor ca mijloc de transmitere a mesajelor de-a lungul mileniilor.”
Povestile sunt o forma universala de exprimare, fiind parte integranta a existentei umane si rasunand cu aceeasi intensitate si in zilele noastre. Descoperim teme similare in diverse culturi, ceea ce arata ca traditiile si obiceiurile sunt, de fapt, expresii variate ale acelorasii valori umane, modelate de specificul local.
Statuia lui Gilgamesh Kadumago, CC BY 4.0 via Wikimedia Commons
Am citit Epopeea lui Gilgamesh, un poem din Mesopotamia antica considerat a fi cea mai veche piesa literara remarcabila si al doilea cel mai vechi text religios.
Lectura Epopeii lui Gilgamesh, o capodopera a Mesopotamiei antice si considerata prima opera literara de mare anvergura, a fost pentru mine un moment de cotitura. Am fost profund miscat de forta si actualitatea ideilor sale, exprimate intr-un limbaj simplu, care aduc personajele la viata in fata cititorului.
Calatoria noastra in lumea povestilor ne-a purtat prin mituri, legende si magie, dezvaluind slabiciunile umane, dar si triumful binelui. Esenta umana nu s-a schimbat de la vremea lui Gilgamesh - exista un nucleu de adevar ce apartine si izvoraste din umanitate.
Arta narativa
Spre deosebire de povestirile scrise, care sunt fixate, narativele orale sunt vii si pline de creativitate, capabile sa se adapteze la context si audienta, pastrand in acelasi timp esenta povestii.
O poveste spusa nu supravietuieste decat daca este impartasita. Ea trebuie sa aiba substanta si calitate, transmitand doar ce este cu adevarat esential.
Aceasta imi intareste convingerea ca miturile au o forta deosebita.
„In calitate de povestitor, am trait uneori sentimentul ne
asteptat de a ma conecta cu ceva ce pare sa aiba propria viata - povesti de care sunt doar un intermediar, dar care exista autonom, dincolo de mine. Ascultandu-le, ma simt legat de istoria lor vasta. Aceeasi emotie o resimt stand langa un arbore secular, contempland gandurile celor ce odinioara se odihneau la umbra lui.”
„Prin faptul ca pot narra aceste povesti, simt ca mentin vie o traditie intr-un anumit moment, alimentand astfel spiritul lor viu.”
Am experimentat impreuna arta de a spune si a asculta povesti.
„A fost incredibil cum realitatea prezentului m-a cuprins cand am fost provocat sa povestesc, solicitand memoriei mele, creativitatii si empatiei fata de auditoriu. Si totusi, prin aceste provocari, am descoperit o libertate efemera, un spatiu viu, atat interior, cat si exterior.”
Aceasta experienta ne-a motivat sa descoperim mai multe despre drumul parcurs de marii povestitori ai traditiei orale, despre anii de dedicatie si imitatie, in speranta ca, la momentul potrivit, vor atinge maiestria.
„A deveni un povestitor desavarsit inseamna mai mult decat a memora personaje si evenimente sau a stapani anumite tehnici. Este vorba de a insufla viata povestii, intai in mintea naratorului si apoi in momentul impartasirii. Este esentiala conexiunea profunda atat cu sinele, cat si cu publicul caruia ii este destinata povestea.”
A fost o calatorie captivanta, care ne-a unit ca grup prin aceasta experienta comuna, adunandu-ne impreuna in jurul misterului etern si universal al artei povestirii.